RSS Feed

Fracul…atunci si acum

Ne plac pantofii de inspiratie masculina, camasile, sacourile si palariile. Oare imprumutam din garderoba baietilor pentru ca noi, femeile, putem adopta orice stil si putem  transforma orice piesa vestimentara pentru noi? Sau pentru ca piesele din aceasta categorie transmit incredere si ideea de femeie independenta si stapana pe sine?  Cred ca din toate obiectele vestimentare mai sus mentionate, singura piesa  care necesita mare atentie cand e vorba de purtare este fracul.

Sunt de parere ca acesta reprezinta cel mai inalt standard al elegantei  formale masculine, eleganta intalnita doar in cadrul unor evenimente cu adevarat deosebite.

Cu un traseu in lume inceput in secolul al XIX-lea, fracul si-a pastrat sobrietatea pana in zilele noastre. In trecut era purtat atat de nobili cat si de categorii sociale mai putin privilegiate, desemnand un simbol al principiului egalitatii sociale.

Se pare insa ca  aceasta croiala a fracului era de fapt o ajustare a unei veste cu maneci lungi si lunga pana la genunchi – Justaucorps ( sec. XVII- XVIII). Cu trecerea timpului partea din fata a suferit modificari, ramanand lunga doar in partea din spate si fiind cunoscuta sub denumirea pe care o cunoastem si noi astazi: cea de „frac”.

Regula accesorizarii corecte a fracului spune ca acesta trebuie purtat cu o camasa alba cu revere, brau si papion alb. Nu trebuie uitat pantalonul, care trebuie sa fie  cu vipusca din satin pentru a asigura o tinuta impecabila. Si ca tot am mentionat de brau, acesta trebuie sa se asorteze cu papionul si o atentie deosebita necesita  butonii,  care vin sa completeze perfect tinuta atunci cand se asorteaza cu nasturii camasii.

Astazi, fracul se poarta doar cu ocazii  foarte oficiale, daca pot spune asa, unde eleganta intr-un mod desavarsit constituie dress code-ul evenimentului. Barbatii il poarta la anumite receptii, spectacole pretentioase sau la opera. Daca fracul nu reprezinta si o varianta care sa  avantajeze persoana respectiva, acesta ar trebui inlocuit cu un costum elegant.

Daca tinuta e ireprosabila si totul e asortat pana la cele mai mici detalii, nu trebuie uitat de atitudinea barbatului care poarta frac. Acesta trebuie sa aiba o pozitie dreapta a corpului, sa exprime eleganta si prin felul in care vorbeste si gesticuleaza.

Si pentru ca vorbeam la inceput de femei, Yves Saint- Laurent  a fost cel care a creat in 1966 fracul pentru femei- Le Smoking. Yves Saint-Laurent  a fost văzut de mulți ca designer-ul care l-a împuternicit pe femei, oferindu-le posibilitatea de a purta haine care în mod normal, erau purtate de bărbați cu influență și putere.

In cadrul unui toast organizat in cinstea lui Yves Saint-Laurent pentru „le smoking”, creatorul a declarat ca „pentru o femeie smokingul este o piesa vestimentara cu care femeia va fi mereu in pas cu moda, pentru ca e vorba de stil si nu de moda. Moda vine si pleaca, dar stilul va ramane mereu”.

lovely hats

Da…e vara si ne place. Si mi-am propus ca subiectul de azi sa fie tot de vara, asa ca pe lista de interese pentru azi sunt palariile.

Tot de inspiratie masculina, acestea reprezentau in trecut un indicator al statutului social. In armata pot indica nationalitatea, regimentul sau rangul.

Una dintre primele palarii apare intr-o imagine dintr-un mormant din Teba si arata un barbat care poarta o palarie de paie. Palariile realizate pentru femei, similare cu cele ale curtenilor de sex masculin, au inceput sa fie purtate  in sec. al XVI-lea. Daca ati auzit vreodata termenul de „modista” cred ca este important de stiut ca o modista nu se ocupa numai de crearea palariilor si bonetelor, ci si de alegerea dantelelor si a accesoriilor pentru a completa o tinuta.

De-a lungul timpului, creatorii de palarii au aduc modificari notabile acestora, accesorizandu-le cu pene, perle, panglici de diferite culori, flori si ornamente din tifon.Image

Image

Creatori celebri de pălării

Una dintre cele mai faimoase companii creatoare de palarii este James Lock & Co, din Londra. O alta a fost Sharp & Davis. John B. Stetson este o companie americana bine-cunoscuta. La sfarsitul secolului XX au fost creditate muzee cu sediul la Londra pentru reinventarea palariei in intreaga lume. Designerii belgieni de palarii,  Elvis Pompilio si Fabienne Delvigne, sunt cei care creeaza palarii pentru familiile regale europene.

Palariile au depasit granitele caselor regale si sunt des purtate si de personalitati. Astfel, Sarah Jessica Parker, Jessica Alba sau Victoria Beckam sunt doar cateva dintre vedele care poarta palarii atat la diferite evenimente, cat si atunci cand adopta un stil casual.

ImageImage

http://www.stylebistro.com/lookbook/Sarah+Jessica+Parker/Patterned+Scarf

Prezentarile de moda sunt cateva din evenimentele la care palariile sunt piesele cele mai atractive. Adevarate opere sunt create si trezesc interesul personalitatilor.Image

Aceste modele de palarii au calatorit mult si au devenit accesorii foarte des purtate de femei. Pe langa rolul protector pe care il au impotriva razelor soarelui, palariile intregesc cu succes o tinuta fashion.

Image

Image

De la inventia lor, palariile au avut perioade cand au fost adevarate simboluri, au reprezentat declaratii aduse modei. Sunt si probabil ca mereu vor exista doua stiluri de baza: cu boruri si fara, precum si doua tipuri: sepci si palarii. Modistele sunt cele care adapteaza aceste palarii in functie de tendinte si de perioade.

Exista numeroase modele de palarii, asa ca nu va fi greu sa alegi ceea ce e potrivit pentru tine, iar vedetele vor fi mereu o sursa de inspiratie. Trebuie doar sa indraznesti, sa probezi si sa te lasi admirata. Pentru o mare varietate de palarii puteti consulta si pagina http://www.tinar.ro/accesorii/palarii.html

alte sursehttp://www.hatsuk.com/hatsuk/hatsukhtml/bible/history.htm

ai tipat vreodata?

Ideea scrierii acestui post  a venit in urma unei perioade mai grea, in care nu de putine ori stresul ma impingea sa fiu mai rautacioasa cu cei din jurul meu . Perioada in care simteam ca daca tip  ma calmez si totul se rezolva de la sine.

Insa nu e deloc asa.Totul a trecut fara sa tip la unu’ sau la altu’.

Si totusi….cand si de ce tipam?

Primul raspuns si cel mai usor de dat e atunci cand suntem la departare de cineva si vrem sa ne auzim unul cu celalalt.

Tipam cand suntem suparati, fara sa constientizam ca prin acest lucru nu facem decat sa ne indepartam unii de altii.

Inimile se indeparteaza una de cealalta si e nevoie sa ridicam  tonul vocii ca sa acoperim distanta care se creeaza.

Sunt sigura ca toti am observat ce se intampla in cazul unor indragostiti. Ei isi vorbesc incet, soptit si asta pentru ca inimile lor sunt foarte apropiate una de cealalata. Cu cat iubirea este mai mare , cuvintele nu mai sunt asa de imporatante. Indragostitii se inteleg dintr-o privire … si asta pentru ca inimile lor sunt una langa cealalta si au aceleasi batai.

Limbajul non-verbal ne tradeaza mai mult decat ne dam seama. Ochii, sprancenele, buzele ,tonul vocii si atitudinea corpului nostru sunt elemente care arata ceea ce noi  am vrea sa ascundem .

Trebuie sa invatam sa ne cunoastem si sa nu lasam loc de interpretari in ceea ce priveste atitudinea noastra. Si sa tipam doar atunci cand vrem sa transmitem un lucru frumos unei persoane dragi care e putin mai departe de noi, fara a lasa ca inimile noatre sa se indeparteze.:)

 

 

mancare de …firma….

Nu am inca masina cu care sa ma deplasez in fiecare zi la servici, sa imi etalez perechea noua de pantofiori sau geanta de firma si ma deplasez frumusel cu metroul.

Ma bucur de toti oamenii pe care ii intalnesc. Le studiez expresiile. Unii sunt fericiti, altii par tristi si plini de griji de la primele ore ale diminetii. Nici vremea buna si soarele nu ii face sa uite de probleme.

Imi place  sa vad persoane bine imbracate, in culori deschide, de vara, vesele. Dau o stare buna de spirit. Si ce imi mai place foarte tare cand vad fetele care isi pun pachetelul de mancare in pungute de…firma.

Un sandvis, un fruct sau vreun fel de mancare e transportat prin metrou spre locul unde va fi devorat la ora pranzului in pungute de la Guess, ID Sarrieri, Gucci sau mai stiu eu ce.

Oare mancarea are alt gust daca e tinuta in punguta de la lenjeria intima?

#doamne…fereste

Dimineata mohorata…merg spre servici….pe drum multe persoane…si doamna X, care trage cu patos din tigara ei. pantofi cu toc, „jeaca” de piele, „jeanta” faina, dar da-le naibii pe toate ca tigara e importanta. si na… daca vrei sa te trezesti dupa o noapte grea…depaseste doamna ca sa nu iti mai intre tot fumul ala in nas….pfuuu nu mai cred ca ele sunt chiar doamne cand fumeaza pe strada… da da ..chiar….doamne fereste…pfiuuu

pantofi…au masculin

Revin la subiectul propus acum ceva timp si cu prezentarea pieselor vestimentare ramase „in asteptare”: pantofii de inspiratie masculina.

Atunci cand vorbim despre pantofi, majoritatea dintre noi se gandeste la tocuri si picioare obosite. Totul se schimba cand vine vorba de pantofii josi ,cu sireturi si de inspiratie masculina. Si pentru ca se potrivesc de minune oricarei persoane active, designerii au mizat pe confortul care il ofera acestia si nu au gresit deloc.

Se pare ca acestia sunt la mare cautare si sezonul acesta. Ii regasim in culori nude, culori aprinse sau combinatii de culori si din diferite tipuri de piele. Mie imi plac foarte mult cei din piele intoarsa. Iar daca e sa optez pentru o culoare….hmm…aici depinde . Cei gri sunt preferatii mei pentru ca ei se afla momentan in dulap, dar  am planuri in ceea ce priveste achizitionarea altora:)

Modelele variate ale acestor pantofi dau frau liber imaginatiei in ceea ce priveste combinatia de culori.

Pantofii de inspiratie masculina, tip Oxford Brogue, raman in tendintele sezonului de tranzitie. Ultracomozi, acestia imprumuta unei tinute un aer chic.  Termenul brogue derivă de la cuvântul galez „brog”care înseamnă pantof. În unele părţi din Europa ei mai sunt cunoscuţi prin denumirea de Budapest.

La origine , acestia sunt creatii ale fermierilor irlandezi. Acestia au facut gauri in pielea groasa a pantofilor pentru  ca apa sa se vapore mai repede. In Anglia au fost purtati prima data de padurari si paznici, iar cu timpul au devenit populari si in randul aristocratilor, care ii foloseau atunci cand mergeau la vanatoare. Cand au ajuns in randul nobilimii ,acesti pantosi au suferit si cateva modificari: piele mai fina si mai subtire si astfel pantofii au capatat forme mai elegante.        

Haine de inspiratie masculina

Ii consider niste pantofi eleganti, dar care iti permit sa treci de linia de eleganta  cu mult succes si sa ii porti si la tinutele casual. Daca se potrivesc de minune cu o camasa si  pantaloni, acestia se incadreaza perfect intr-o tinuta formata dintr-o pereche de jeansi, eventual putin intorsi si tricou. Un sacou ar da tinutei un aspect special.:)

De asemena , se potrivesc foarte bine si cu rochite, deci nu ar trebui sa avem prea mari probleme atunci cand incaltam o pereche de acest gen de pantofi.

Colorati sau simpli, cu gauri sau fara, cu sireturi si cu diverse cusaturi sau simpli, acesti pantofi sunt un must have si al acestui an. Consider ca nu trebuie sa lipseasca din dulapul nici unei doamne sau domnisoare.

Sunt multe cuvinte de lauda la adresa acestor pantofi. Au fost puncte de atractie ale catwalk-urilor ,iar vitrinele magazinele sunt invadate de tot felul de modele si culori.

Recomand cu drag acesti pantofi, care pot fi purtati in orice moment al zilei si care intregesc in cel mai bun mod orice tinuta.

V-am pus pe ganduri?:)

Zi faina u all.

surse:

http://tabu.md/Cum-combinam-accesoriile-.html

http://www.stilmasculin.ro

„viata e greu”

Stiam ca traiesc intr-o lume nebuna, nebuna, dar parca nici chiar asa. In ultima vreme s-au intamplat numai lucruri „nebune”, fara logica si care ridica mari semne de intrebare in legatura cu noi, poporul roman.

Parintii isi maltrateaza sau mai rau, isi abuzeaza copii, mamele abondoneaza nou-nascutii pe la ghenele de gunoi sau suna la politie ca au gasit un copil in fata usii si cer sa fie dus la casa de copii. Dar oamenii astia oare nu au suflet? Sau pur si simplu firea omeneasca nu mai e capabila sa judece si sa faca ceea ce trebuie sa faca?

Reactionam ciudat si suntem capabili de niste gesturi total necugetate. E adevarat  ca fiecare are multe greutati si neajunsuri. Dar nu cred ca asta e o scuza.

Aud destul de des propozitia ” viata este grea”. De acord. Si fiecare resimte greutatile in felul lui. Dar este mult mai important sa stim ca sa facem ca sa nu ne-o ingreunam noi si mai mult.

E adevarat ca odata cu varsta dai cu nasul peste tot felul de probleme. Si poate mai serioase si cu un impact mai mare asupra propriei persoane. Si parca nu te mai bucura orice sau pur si simplu nu te mai poti tu bucura de orice.  De ce? Din cauza stresului? De ce stres? Pentru ca asta e Romania noastra.

Si daca poate cineva sa iti ia o bucurie, sa iti faca ziua mai buna sau mai proasta, dupa caz, asta nu inseamna ca iti  ia si mintea.

Nu sunt psiholog sau judecator si deci nu sunt capabila si nici nu am voie sa judec lumea. Dar cred cu tarie ca persoanele care au fost in atentia presei prin faptele savarsite nu au nicio scuza. Mai ales ca era vorba doar de niste copii, fiinte nevinovate si plapande, care nu stiau ce inseamna viata si lumea cu care aveau sa intre in legatura.

Unii dintre ei au descoperit-o intr-un mod urat, crud ,violent, iar altii nici macar nu au atins punctul asta.

Acum intrebare care mi-a venit in cap este urmatoarea: care dintre „optiuni” ,daca le putem numi asa, este cea mai buna? Nu pot raspunde pentru ca poate nu am pregatirea necesara, dar cu siguranta ” niciuna”ar fi cel mai corect. Si totusi….nu cred ca aici se vor opri cazurile de genul asta.               Din pacate.