RSS Feed

Author Archives: alexandrapavel

„Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” este intrebarea la care fiecare a trebuit sa dam un raspuns si mai toti ziceam medic, avocat, cantaret.. Sau cel putin asa raspundeau prietenii si colegii mei de gradinita. Nu am auzit pe nimeni care sa vrea sa devina parasutist. Poate si din cauza faptului ca nu stiam noi foarte multe despre asta si nici nu stiam pe cineva care sa practice aceasta activitate.

Chiar daca acum cativa ani mi se parea o chestie misto, acum parasutismul ma fascineaza. Si am in plan un salt in tandem, deocamdata, salt la care visez de muuult timp. Si sunt o norocoasa pentru ca am niste prieteni care sunt ai naibii de buni in ceea ce fac si pentru mine e o super bucurie si „ma dau mare cu asta” :)).

Cu mari emotii (de parca as fi concurat eu) si entuziasm, am fost prezenta duminica la singura competitie de parasutism in oras, „Ordinul Smaranda Braescu”, organizata de cei de la Red BullEvenimentul a fost marcat de aniversarea a 116 ani de la nasterea Smarandei Braescu (21 Mai 1897), figura proeminenta a aeronauticii mondiale, prima femeie parasutist a Romaniei, multipla recordmena nationala si mondiala. Cele mai bune parasutiste din Romania, dar si Austria si Bulgaria au fost prezente in Parcul Izvor din Bucuresti pentru concursul de parasutism, aterizare la punct fix. Saltul era de la 2000 m, iar aterizarea pe un cerc cu diametrul de 2 cm, cat o moneda de 10 bani. Cam dificil, nu?

 Si ca tot vorbeam de prieteni, campionul mondial la precizia aterizarii, Alex Nicolau, a fost cel care a deschis acest concurs si care, alaturi de cei din Echipa de Lucru Relativ pe Cupola, ne-a aratat ca parasutismul inseamna si spectacol.

 
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
 In cadrul concursului am putut admira si formatia de parasutism suprapuneri (Echipa Nationala de Lucru Relativ pe Cupola), care a facut un super show in aer.
Image
Image
Image
Image
Image
Fetele au avut rezultate foarte bune. Steliana Popa, a castigat titlul celei de a patra editii Red Bull Ordinul Smaranda. Ea face parte din Lotul National de Parasutism, actuala campioana nationala si apartine Aeroclubului Brasov. Andreea Padurean de la Aeroclubul Bucuresti a ocupat locul 2, iar  Gabriela Balascau s-a clasat pe locul 3.
DSC_0233 (1024x678)
sursa info si mai multe detalii :
fotografii arhiva personala
Anunțuri

„Photo-graphy: another way to write poetry in images” asa descrie Razvan Dumitru arta fotografica pe care o realizeaza. 

Pentru ca weekendul trecut am avut placerea de a cunoaste oameni faini participand la un super shooting , m-am gandit ca ar fi dragut sa impart asta cu voi. Cu un plan bine pus la punct si stiind cam cum sa iasa povestea din spatele fotografiilor, ne-am  apucat de treaba. Ne-am bucurat de soare, de mirosul de primavara si de starea de bine pe care o aveam cu totii. Cred ca dupa 7 ore si cam 1000 de cadre trase, rezultatul este unul: WOW!!!

Si  pentru ca lui Razvan ii place sa creeze o poveste din fotografii, sa surprinda emotia, bucuria,”linistea, universul interior al privirii, simetria”, va las sa o descoperiti si voi, nu inainte de a-i multumi pentru implicare, profesionalism si minunatele fotografii pe care le-a realizat. So, Multumesc mult Razvan 🙂

Pentru mai muuuulte super foto, nu ezitati sa intrati pe:

 http://www.facebook.com/razvan.dumitru.photography

https://www.facebook.com/dumitru.r.george

906701_10201071259239113_116693269_o

904739_442796985809040_19425816_o

901518_442793169142755_1667462614_o

894817_442793109142761_854822160_o

892531_442813379140734_210003767_o

902428_442813449140727_282470888_o

905239_442813462474059_1475617671_o

902925_442797479142324_791198549_o

 

Minute regale

Sunt povesti cu printi  si  printese, regi si regine, povesti care ne acapareaza inca de la inceput. Si vorbesc la prezent pentru ca sunt sigura ca multe dintre noi se mai pierd cateodata in astfel de povesti. Si de cate ori nu ati zis ca va doriti o rochie de printesa? 🙂 Asta pentru ca da,  ne plac povestile frumoase si incercam ori de cate ori putem sa traim  o poveste.

Insa acum nu o sa spun nicio poveste. Mi-e teama ca talentul meu de narator nu vrea sa iasa inca la iveala ;).

Ceea ce as vrea sa impartasesc sunt cateva imagini facute in timpul vizitei mele in Trenul Regal.

Trenul a fost construit in anul 1928, la cererea regelui Ferdinand I. Incepand cu 1928  trenul a avut oaspeti de seama, cum ar fi regele Carol al II-lea, principesa mamă Elena şi regele Mihai.După abdicarea regelui Mihai, trenul regal a devenit „prezidenţia”l şi i-a plimbat, printre alţii, pe Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu şi Gerald Ford. În 1978, trenul a fost retras din circulaţie, iar în 2004 a fost preluat de Societatea Feroviară de Turism SFT-CFR.

Trenul este compus din 5 vagoane de tip salon si de dormit. La intrarea in fiecare vagon m-a intampinat un ghid care mi-a facut o prezentare a vagonului. Vagonul care reprezenta dormitorul cuplului regal este alcatuit din doua cabine despartite de o baie complet utilata. Tot in acest vagon se afla si o cuseta cu paturi suprapuse, unde stateau pe parcursul calatoriei cele mai apropriate doua persoane care serveau cuplul regal.

DSC_8880 (800x484)

DSC_8881 (800x510)

DSC_8911 (800x528)

DSC_8909 (800x467) (1)

Vagonul sufragerie cuprinde Salonul Regal, unde sunt 24 de locuri la masă, în timp ce salonul mic are 12 locuri.

DSC_8897 (800x513)

DSC_8883 (800x505)

Trenul avea si vagoane cuseta pentru prietenii familiei regale care ii insotea in calatorii.

DSC_8919 (800x517)

Toate obiectele de decor si design apartin trenului inca de cand a fost construit. Tablourile sunt insa donate de familia regala anul trecut cand a calatorit cu acest tren.

Si acum va las pentru cateva clipe sa evadati si sa faceti o scurta plimbare cu trenul regal.:)

Enjoy!

DSC_8930 (800x503)

DSC_8901 (800x515)

DSC_8912 (800x526)

DSC_8924 (800x514)

DSC_8933 (800x504)

DSC_8874 (800x513)

Am revenit. Ce-i drept, nu ma asteptam sa treaca asa mult timp de la ultima postare in care am promis ca voi pune pozici cu canuta facuta la atelier.

Dar uite ca timpul cam face ce vrea cand are el chef.  Am fost si putin ocupata, ce-i drept. Am facut un pic de ordine in viata ca era musai si m-am mutat intr-un nou apartament, evident- cu chirie,  cu oameni care merita sa imparti tot ce ai. Adica cu sor’mea si prietenu’.  Si toata nebunia asta cere timp.

Revenind la subiectul de interes, atasez mai jos cateva poze :D. Evident ca eu sunt foarte mandra de rezultat si vizitele la atelier  s-au repetat.

SAMSUNG

SAMSUNG

 

SAMSUNG

Si daca nu ati apucat sa ajungeti pana acum la Made by you puteti bifa pentru noul an o vizita:). Nu o sa va para rau.

Enjoy the weekend si go sHOHOHOping!:)

http://www.madebyyou.info.

Made by you – Ceramica pictata de tine

relax…la atelier

Secolu’ XXI, nu? Secolul vitezei si al IT-ului, al stresului si al timpului care ne cam da tepe si asta pentru ca trece foarte repede . Dar nu despre asta vreau sa scriu. Sunt sigura ca fiecare a testat timpul si a vazut ca trebuie sa fii foarte echilibrat sa il poti fructifica cum trebuie.

Oricum…acum cand actionam ca niste marionete in cursul si viteza pe care acest univers ni le impune, trebuie sa nu uitam de noi. Si trebuie sa gasim  ceva care sa ne poate scoate din rutina, asta in cazul in care trecem printr-o astfel de perioada.  Iar pentru cei care sunt interesati sa incerce o alta metoda de a petrece timpul liber si de a face si ceva constructiv in acest timp, de a evada pentru putin timp din realitate si a scapa de orice gand, am gasit locul 😉 .

Datorita unei prietene, Denisa, care a venit cu  ideea sa ne vedem si sa mai povestim  intr-un alt loc decat cafenele sau restaurante, am fost la un atelier de pictura. A nu se intelege ca vreuna dintre noi are talent la asa ceva, dar am considerat ca fiind o provocare si totodata ceva foarte interesant, mai ales ca ea mai fusese pe acolo.

Cand am intrat in atelier, parca pasisem pe un curcubeu. Eram intr-o alta lume. Dintr-o data parca lumea era mai buna si mai frumoasa:). Inconjurata de culori, de picturi si tot felul de modele, pentru o clipa eram acaparata cu totul in acel univers. Cutiute si sticlute colorate, pensule de toate felurile, buretei, toate stateau cumintele la locurile lor asteptand sa fie de folos celor care intrau pe usa atelierului.

Ce e foarte fantastic la acest atelier este faptul ca se picteaza pe ceramica si ce este si mai atragator este ca piesa pe care o alegi sa o pictezi o poti lua acasa.:) Cand am ajuns la rafturile unde se aflau piesele de ceramica, am realizat ca degeaba am facut eu turul virtual al locului in speranta ca ma voi duce acolo stiind cu siguranta ce piese voi picta. Brusc nu mai eram sigura de alegere:)). Dupa ceva timp de uitat pe acolo, gandit si consultat, am ajuns la o cana. Si da, mi-am ales o cana de ceramica, mi-am ales cateva culori si pensulici si m-am apucat de treaba.

Daca la inceput habar nu aveam ce si cum o sa fie cana, in timp ce pictam la ea, ideile au inceput sa prinda contur. Asadar, daca nu credeam ca pot avea imaginatia la asa ceva, se pare ca acolo am descoperit ceva despre mine.:) Printre bomboane si culori latura noastra creativa si-a facut aparitia.

Si daca scopul acestei intalniri era ca eu si Denisa sa mai vorbim una alta….se pare ca nu prea am reusit. Pictatul pieselor alese ne-a facut sa fim foarte concentrate la treaba noastra si sa nu prea avem timp de discutii:). Sa nu ma spun ca timpul a trecut extraodinar de repede, nebagand de seama ca s-a facut destul de tarziu.

Nu am inca poze cu opera mea, dar o sa pun curand. Pana atunci impartasesc cu voi poza asta sa vedeti un pic si din atelier

iar pentru o tura virtuala, vizitati

http://www.facebook.com/madebyyou.ro?ref=ts&fref=ts

http://www.madebyyou.ro/

Sper ca v-am facut de curiosi in legatura cu atelierul despre care v-am povestit.  Iar pentru a va convinge de asta , recomand sa treceti pe acolo. Sunt sigura ca o sa va placa, chiar daca nu sunteti mici Picasso-uri. Poate deveniti!:) Si ca tot vine weekendul e un loc bun de a petrece ceva timp si a crea;)

Weekend fain!

Am crescut…crestem in fiecare zi…si pe zi ce trece ne dam seama ca nu putem tine mereu pasu’ cu timpu’. Dar asta nu inseamna ca nu putem gusta uneori din amintiri:)

Cel mai mult imi place cand pot sa retraiesc  momente din copilarie. Si in weekendul care tocmai a trecut am avut parte de astfel de momente.Am fost acasa, la Breaza, un oras mic de pe Valea Prahovei ( pentru cei care nu stiu:D ). Nu mai fusesem de ceva vreme si mi se facuse dor de casa si de familie. Sa nu mai pun si faptul ca au fost zilele orasului, ocazie cu care orasul a prins viata mai mult ca de obicei.

Multa lume incoace si incolo, trafic ingreunat (ca nu, nu s-a oprit circulatia), agitatie si multe casute de lemn si tarabe de tot felul. Atmosfera de sarbatoare, ce sa mai! 🙂 Deliciul weekendului a fost asigurat de casutele unde gaseai turta dulce, halvita cu stafide sau cu alune, acadele colorate, bulgari de popcorn, porumb fiert si vata pe bat. Nu au lipsit tuciurile cu fasole si ciolan afumat si nici pastrama.  Ce sa mai, delicii culinare pentru fiecare.

Pe langa dulciuri, cei mici s-au bucurat de „cotomedii” de tot felul: masinute busitoare, avioane, lanturi si trenulete.

Acest festival al toamnei mi-a adus aminte de copilarie. Noi ii ziceam balci.  Mereu ma duceam cu parintii si sor’mea. Trebuia sa mananc din fiecare dulce de la balci. Si acum am facut la fel. Mi-am cumparat tot ce imi placea si cand eram mai mica…si la fiecare gust ma lasam purtata in anii copilariei.

aici niste fotografii pentru a va da seama ce insemna „balci” la noi:)

turta dulce…multa turta dulce

Bulgarasi de popcorn

Preparate la gratar pentru pofticiosi

keep on smillin’ 🙂

zi(le) de nunta:)

Sezonul nuntilor e pe departe de a se fi terminat. In ultimul weekend de vara calendaristica voi avea placerea de a lua parte la un astfel de eveniment. Imi plac foarte mult si de fiecare data particip cu mare drag, mai ales atunci cand mi se si  propune rolul de domnisoara de onoare ( chiar daca cu doar cateva zile inainte si nici macar nu sunt in oras pana vinerea de dinaintea nuntii:D ).

Nu sunt straina de ce presupune acesta. Stiu ca nu e nici usor, dar nici greu. Trebuie sa fii descurcareata si sa stii ca ai ceva atributii incepand cu momentul in care ai acceptat. Pai …sa vedem….lista cu invitati, fiecare unde ar trebui sa stea la masa….hm…inca nu stiu nimic.O sa vad cand ajungem acolo, insa pana acolo mai e. Ar fi de planuit o petrecere a burlacitelor, nu? Pai poate o sa reusesc sa organizez ceva prin telefon , sa strang cateva prietene de-alea viitoarei mirese si sa petrecem ca fetele. Da, nu ar fi greu. O singura problema ….nu prea ii cunosc prietenele. De ce? aaaa ….pai am uitat sa mentionez ca sunt o domnisoara de onoare din partea viitorului mire;)  si deci cunosc toata gasca „miresului”:))) Hmm…tre sa o rezolv eu cumva:). Dar cred ca e posibil ca miresica sa nu vrea petrecere. Oare?? Voi afla curand.

Inca nu am primit toate informatiile daca vor mai fi si alte domnisoare de onoare sau doar eu si un cavaler. Dar , avand in vedere ca va fi o nunta la care vor fi multe persoane cunoscute din partea ginerelui, e posibil sa mai gasesc vreo domnisoara pe acolo cu care sa pun flori in piept atunci cand vine intregul alai:). Asta e momentul cel mai aglomerat la care clar e nevoie de cel putin doua domnisoare. E neplacut sa se stranga lumea la intrare asteptand sa le pun flori in piept ca si cum ar fi la coada in club la bilete sau garderoba. S-a mai intamplat asa. Insa sper sa o sa fie bine in final.

Se presupune ca trebuie sa fiu acolo cand se imbraca mireasa, sa ma asigur ca nu uita ceva, sa o ajut cu ce se poate pe acolo, sa am grija si de rochia ei, daca are trena ( nici asta nu stiu:D ) si sa tin buchetul la biserica. Asta e partea mea favorita:).Ca si cea cu prinsul buchetului, dar o sa zic pas momentului, lasand  alte doritoare de maritis sa faca asta. Am prins cateva buchete de cand cu rolul asta de domnisoara de onoare si nici nu ma grabesc sa fac pasul asta.

Stiu ca e o zi deosebita si unica (sau nu) din viata unei fete si totul trebuie sa iasa great.Mireasa o sa fie destul de stresata si o sa aiba destule emotii, asa ca de asta suntem noi( sau eu) cu rolul de domnisoare/(a) de onoare. Iar eu zic ca ar fi cazul sa ma gandesc si eu cu ce ma imbrac,nu?:))

Ar mai fi de spus cate ceva pe aici, insa las loc si cuvintelor de dupa acest weekend plin. Am incredere ca totul o sa iasa foarte bine. Povestim dupa:)

Zi faina u all:*